Alegeri electorale

CARACTERISTICILE SISTEMULUI ELECTORAL ROMÂNESC

    În contextul general al clasificării sistemelor electorale, evidenţiem următoarele componente principale şi trăsături caracteristice sistemului electoral românesc, astfel:

    Categoria sistemului:
Majoritar – pentru alegerea Preşedintelui României şi a primarilor;
Reprezentare Proporţională – pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, a consiliilor locale şi judeţene.

    Particularităţile modului de scrutin:

    La alegerea Preşedintelui României, Primarului General al Capitalei şi a primarilor:
Scrutinuninominal cu un tur , respectiv scrutinul uninominal cu două tururi, în situaţia în care nici un candidat nu este declarat ales în primul tur şi, cu titlu de excepţie cu trei tururi, în caz de balotaj, înregistrat în turul doi.

      La alegerile parlamentare şi la alegerile pentru consiliile locale:
     După tipul de listă utilizat: scrutin de listă blocată 
    După modul de valorificarea resturilor: scrutin de reprezentare proporţională integrală , în care resturile rămase la nivelul circumscripţiilor se transferă şi se revalorifică la nivel naţional, de către Biroul Electoral Central şi scrutin de reprezentare proporţională apropiată, în care resturile rămase se revalorifică în cadrul aceloraşi circumscripţii, la latitudinea birourilor electorale de circumscripţie, fără a fi transferate în plan naţional.
 

    Ambele tipuri de scrutin fiind scrutine de listă blocată, au la bază următoarele categorii de liste:

  • listele de candidaţi propuşi de către alianţele politice;
  • listele de candidaţi propuşi de către alianţele electorale;
  • listele de candidaţi propuşi de către partidele politice;
  • listele de candidaţi propuşi de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament , precum şi – în anumite condiţii, prevăzute de lege – şi de alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, fără reprezentare parlamentară, dar care au reprezentare în Consiliul Minorităţilor Naţionale. Derularea scrutinului:
    • în accepţia largă - din momentul depunerii candidaturilor şi până la închiderea votării;
    • în accepţia restrânsă – din momentul începerii votării şi până la închiderea votării.

    În ceea ce ne priveşte, optăm pentru accepţia largă, pentru că presupune efectuarea unor operaţiuni interdependente, care împreună dau conţinutul tipului de scrutin, precum: întocmirea listelor, depunerea candidaturilor, înscrierea candidaţilor validaţi pe buletinul de vot, cu particularităţile specifice fiecărui mod de alegere, precum şi votarea propriu-zisă. Neraportând metoda de atribuire la tipul de scrutin, nu suntem de acord cu cei care o includ în conţinutul acestuia şi, ca urmare, prelungesc limitele scrutinului peste momentul închiderii votării.

    Norma de reprezentare:

    Această problemă se poate pune numai în cazul Camerei Deputaţilor, Senatului, consiliilor locale şi judeţene deoarece în situaţia alegerilor prezidenţiale şi a alegerii primarilor norma de reprezentare nu necesită explicitări suplimentare. În ceea ce priveşte numărul deputaţilor şi al senatorilor care sunt aleşi trebuie să spunem că acesta se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei circumscripţii electorale la normele de reprezentare prevăzute de lege, separat pentru fiecare dintre cele două Camere parlamentare şi pentru consiliile locale.

    Pragul electoral:

    În România există, potrivit legii, un prag electoral de 5%, pe care partidele ce urmează să fie reprezentate în Parlament şi în consiliile locale şi judeţene trebuie să-l atingă. La pragul de 5% se adaugă pentru al doilea membru al alianţei 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, în cazul alegerilor parlamentare, şi 2% din voturile valabil exprimate în circumscripţia respectivă,în cazul alegerilor locale. Pentru fiecare membru al alianţei, începând cu al treilea, se adaugă în cazul alegerilor parlamentare, câte un singur procent din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, fără a se putea depăşi 10% din aceste voturi în timp ce pentru alianţele cu cel puţin trei membri care participă la alegerile locale pragul electoral este de 8%.

      Pragul de acces:

    Pragul de acces, deşi nicăieri, în legislaţia românească nu-l întâlnim definit, ca atare, se întâlneşte, în general, la depunerea candidaturilor, în strânsă legătură cu listele de susţinători, astfel: În cadrul alegerilor prezidenţiale :

    Candidaturile propuse de către partidele şi alianţele politice, precum şi candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători;

    În cadrul alegerilor parlamentare:

    Candidaturile organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, cu sau fără reprezen tare parlamentară, legal constituite şi cu reprezentare în Consiliul Minorităţilor Naţionale, dar fără reprezentare parlamentară, li se cere să prezinte o listă de membrii cuprinzând un număr de cel puţin 15% din numărul total al cetăţenilor, care la ultimul recensământ, s-au declarat că aparţin respectivei minorităţi, iar dacă acest număr este mai mare de 25.000 de persoane, lista trebuie să cuprindă persoane domiciliate în cel puţin 15 judeţe, dar nu mai puţin de 300, pentru fiecare judeţ. Candidatul independent poate participa la alegeri, numai dacă este susţinut de 5% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente ale localităţilor situate în circumscripţia electorală în care candidează.

    În cadrul alegerilor locale:

    Candidaţii independenţi pentru funcţia de consilier trebuie susţinuţi de cel puţin 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din circumscripţia respectivă, dar nu mai puţin de 50 la comune, 100 la localităţile urbane de rangul I şi II şi de 1000, la localităţile urbane de rangul I, la municipiul Bucureşti şi la sectoarele acestuia; Pentru funcţia de primar, candidaţii independenţi trebuie să prezinte o listă de susţinători, cu cel puţin 2% din numărul total al alegătorilor înscrişi în lista electorală a circumscripţiei respective, dar nu mai puţin de 200 la comune, 300 la oraşe, 1000 la municipii şi sectoarele din Bucureşti şi 5.000, la municipiul Bucureşti.

        Stabilirea rezultatelor votării reprezintă una dintre operaţiunile electorale importante şi presupune următoarele:

  • determinarea voturilor valabil exprimate, din totalul general al voturilor;
  • determinarea partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale care au îndeplinit pragul electoral. Transformarea voturilor în locuri , în următoarea succesiune:
  • la nivel de circumscripţie, atunci când s-au organizat şi circumscripţii teritoriale (cazul alegerilor parlamentare, prezidenţiale şi locale) se aplică metoda coeficientului electoral prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele de candidaţi ale formaţiunilor, care au întrunit pragul electoral şi pentru candidaţii independenţi;
  • fiecărei liste i se repartizează atâtea locuri de câte ori coeficientul electoral al respectivei circumscripţii se include în voturile valabil exprimate pentru acea listă;
  • repartizarea se face în ordinea înscrierii candidaţilor pe listă;
  • voturile rămase, adică, cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral, obţinute de listele de candidaţi, precum şi locurile ce nu au putut fi repartizate se transferă în plan naţional pentru a fi repartizate centralizat.
  • în plan naţional, când întreg teritoriul ţării devine unică circumscripţie (cazul alegerilor pentru Parlamentul European);
  • într-o primă etapă se aplică metoda coeficientul electoral naţional, iar în etapa a două se aplică metoda d’Hondt, inclusiv în situaţia când se organizează şi circumscripţii teritoriale, iar la nivel naţional se primesc acele voturi rămase sau cum li se mai spune „resturi”.

     www.registrulelectoral.ro